Abel Sánchez. Sfântul Manuel cel Bun

Abel Sánchez ?i Joaquín Monegro sunt prieteni înca din copilarie. Abel e sociabil, prietenos, rasfa?at de soarta. Pe scurt, un învingator. Joaquín e antipatic, retras ?i studios, plin de sine ?i mai ales invidios. Cei doi aleg cai diferite în via?a: Abel devine artist, iar prietenul lui studiaza Medicina. Când Abel picteaza portretul Helenei, veri?oara lui Joaquín, de care acesta din urma este îndragostit, iar mai apoi se casatore?te cu ea, Joaquín este iremediabil cuprins de invidie. Patima întunecata îl consuma ?i ajunge sa î?i vada sufletul otravit oglindit peste tot, pâna ?i în pacien?ii sai, în rautatea ascunsa a societa?ii. Sentimentele i se amplifica la na?terea fiului lui Abel ?i se pare ca pizma lui Joaquín nu are leac: pâna ?i nepotul nascut în urma casatoriei copiilor celor doi prieteni devine motiv de vrajba ?i dezbinare. Cu multa fine?e psihologica, Miguel de Unamuno construie?te aceasta varia?ie moderna pe tema mitului lui Cain ?i Abel, sondând în profunzime resorturile ?i consecin?ele invidiei – „pacatul na?ional“ – pe care autorul îl atribuia Spaniei începutului de secol XX. A doua nuvela din acest volum (Sfântul martir Manuel cel Bun) este considerata de critici testamentul spiritual al scriitorului. Unamuno introduce aici o perspectiva filosofica ce vizeaza con?tiin?a oamenilor organiza?i într-o comunitate, dar ?i uitarea colectiva luminata fulgurant, din când în când, de o con?tiin?a. Prin intermediul cuvântului scris, eul poate fi creat ?i recreat ?i poate contribui la formarea lumii fiecaruia dintre cititorii sai. Este ceea ce face Ángela Carballino atunci când se hotara?te sa îndeparteze uitarea, scriindu-?i propria evanghelie despre sfântul martir Manuel cel Bun. Ángela î?i asuma riscul cuvântului scris, despre care „numai Dumnezeu ?tie care-i va fi soarta“.