Arta de a iubi

Într-o cultura mercantila ?i narcisica, pu?ini mai reu?esc sa traiasca o iubire împlinita ?i autentica, stabila ?i satisfacatoare. ?i aceasta, pentru ca uitam adesea ca iubirea, ca orice fel de „arta“, are nevoie de exerci?iu ?i rabdare, de concentrare ?i determinare. În aceasta carte clasica, Fromm exploreaza diversele chipuri ale iubirii, începând cu forma ei romantica (adesea gre?it în?eleasa), continuând cu dragostea fraterna ?i cea erotica ?i încheind cu iubirea de sine ?i de Dumnezeu, precum ?i cu dragostea pentru parin?i ?i copii. Scris cu jumatate de secol în urma, acest ghid al îndragostitului ratacit este mai actual ca oricând, oferind, într-un limbaj limpede, cai spre un plus de intimitate, de pasiune ?i de rezonan?a afectiva. Lec?ia lui Fromm este ca iubirea începe prin a oferi ceva celui drag (bucurie, în?elegere, umor, curiozitate sau chiar triste?e), prin a darui „toate expresiile a ceea ce este viu în noi“. „În anii 1970, am fost adeseori martor al felului deosebit în care Fromm î?i exprima iubirea. O sim?eam în felul în care începea o conversa?ie cu cineva. ?i, mai presus de toate, o sim?eam în felul în care se raporta la so?ia lui, Annis: când o saruta în lift, când î?i lua ramas bun, când o privea ?i o atingea. Capacitatea lui Fromm de a darui iubire poate fi resim?ita chiar ?i azi de cei care citesc Arta de a iubi.“ – Rainer Funk, psihanalist ?i fost asistent al lui E. Fromm „Iubirea nu este în primul rând o rela?ie cu o anumita persoana. Ea este o atitudine, o orientare a caracterului care determina rela?ionarea unei persoane cu lumea ca întreg ?i nu doar cu un unic «obiect» al iubirii. Daca cineva iube?te doar o alta persoana ?i este indiferent fa?a de restul semenilor sai, iubirea sa nu este iubire, ci ata?ament simbiotic sau autocentrare amplificata.“ – Erich Fromm