Autoanaliza

Este posibila o autoanaliza? Daca da, când, în ce masura ?i cu ce limite? Putem utiliza tehnicile psihanalitice pe cont propriu, pentru a ne rezolva problemele? Este introspec?ia constructiva sau mai degraba inutila? Acestea sunt întrebarile pe care le abordeaza, în cartea sa, Karen Horney, alaturi de prezentarea a numeroase studii de caz. Argumente sunt destule, atât pro, cât ?i contra: noi ne cunoa?tem cel mai bine pe noi în?ine, introspec?ia este constructiva în momentul în care o utilizam în slujba dorin?ei de a deveni o fiin?a mai buna, mai înzestrata ?i mai puternica, iar insighturile ob?inute prin autoanaliza sunt mai bine primite; pe de alta parte, factorii emo?ionali ?i rezisten?ele constituie o dificultate importanta în acest demers. Astfel, autoanaliza este, în viziunea autoarei, o încercare de a fi pacient ?i analist în acela?i timp, metoda de baza ramânând aceea?i ca la orice psihanaliza: asocierile libere. Dincolo de tehnici ?i metode, mesajul este simplu ?i percutant: pentru ca via?a ta este cel mai bun psihoterapeut, crede în tine însu?i! Fiecare autoanaliza reu?ita spore?te încrederea în sine, dar exista ?i un alt câ?tig, datorat faptului ca ai cucerit în întregime un teritoriu prin ini?iativa proprie, perseveren?a ?i curaj. Acest efect se manifesta în analiza, ca ?i în alte aspecte ale vie?ii. Sa gase?ti de unul singur o carare pe munte î?i da un sentiment mai deplin de putere, decât sa mergi pe poteca indicata, de?i efortul ?i rezultatul sunt acelea?i. O astfel de realizare nu-?i insufla numai o mândrie justificata, ci ?i un sentiment de încredere în propria capacitate de a te confrunta cu situa?ii grele ?i de a nu te sim?i pierdut în lipsa îndrumarii. Autoanaliza este o încercare de a fi pacient ?i psihanalist în acela?i timp. Sa nu uitam ca acest proces este nu numai suma dintre travaliul analistului ?i cel al pacientului, dar ?i o rela?ie umana. Faptul ca sunt implicate doua persoane are o influen?a considerabila asupra contribu?iei fiecareia.