Cartea lui Ian În?eleptul, apostolul din golful îndepartat

„Un roman al exilului, un manual al împacarii cu propria condi?ie în circumstan?ele refugierii din istorie ?i din via?a personala. Personajul principal, cel care a ajuns la Paris, doarme ?ase zile ?i ?ase nop?i pentru a descoperi utilitatea liberta?ii, cât ?i limitele ei într-o lume a relativita?ii. (...) Domnul Scriitor, personaj-cheie al romanului, spune: «Fac parte din genera?ia aequivoca ... Parca nu am decât un ochi ?i o mâna, ma holbez ca un chior ?i port dupa mine infirmitatea ... mi-au denaturat ?i pervertit via?a, sim?irea, gândirea. Uneori îmi spun sa nu mai scriu nimic, cel pu?in o perioada, muncesc undeva, oriunde ?i orice... ma spal în efort ?i sudoare de toate mizeriile, pacatele, modelarile ?i apoi o iau de la capat cu un suflet nou...» (...). Demonstra?ia sadiana are nevoie de spa?iu izolat pentru a ajunge la acea intensitate a raului ce poate însemna puritatea absoluta. Ian în?eleptul este factorul anti-récit al unui roman eseu. În cartea lui Bujor Nedelcovici, societatea este folosita ca laborator demonstrativ, ca spa?iu al paideei celorlal?i. O carte excelenta, o (falsa) distopie ce-?i transcende limitele.“ – Bogdan-Alexandru Stanescu (Luceafarul, 11 feb. 2004)