Coresponden?a completa. Vol 2

„Fara a da prioritate cronologica abordarii carteziene în ?tiin?e sau în metafizica, pozi?ia sus?inuta deja de Etienne Gilson, aceea de a vedea în proiectul cartezian o «dialectica interna» între un «mecanicism absolut» ?i un «spiritualism absolut», pare a fi cea mai echilibrata. Aceasta dialectica a avut nevoie de timp ca sa-?i produca toate consecin?ele, iar drumul de la dovezile metafizice ale distinc?iei dintre suflet ?i corp la edificarea Fizicii a trecut prin abandonarea formelor substan?iale ?i a calita?ilor reale, de care Descartes vorbe?te în Coresponden?a în mai multe rânduri. Totu?i, metafizica distinc?iei dintre suflet ?i corp nu decurge în chip necesar din metoda fizico-matematica ?i, astfel, elaborarea ei ramâne un proiect paralel care s-a constituit succesiv, trecând prin matematica pura ?i apoi prin ceea ce, în Reguli, Descartes a numit mathesis universalis. Abia odata cu proiectul unui Studium bonæ mentis Descartes a început sa gândeasca toate ?tiin?ele ca un proiect unic, socotind ca înlan?uirea lor nu poate fi în nici un chip întrerupta, a?a cum par?ile unui copac nu pot dainui separat de acel copac, potrivit compara?iei pe care o va da în scrisoarea-prefa?a la traducerea franceza a Principiilor filosofiei. Dar radacinile copacului sunt chiar Metafizica, iar folosul lui este dat de roadele care cresc în crengile cele mai de sus, care sunt Medicina, Mecanica ?i Morala, a?a încât proiectul trebuie gândit ca un ansamblu în care efectele valideaza fundamentele, iar fundamentele fac posibile efectele.“ (Vlad Alexandrescu)