Eliade, Vâlsan, Geticus si ceilalti

Primul lucru care te fascineaza, ca român, atunci când îl cunosti pe profesorul Claudio Mutti, italian din Parma, clasicist de formatie, dar si cu studii de filologie… maghiara, este perfecta stapânire a limbii române, pâna la nuante care scapa uneori chiar vorbitorului nativ de astazi. Fascinatia creste atunci când constati ca omul acesta, preocupat cu precadere de studiile traditionale (pe urmele lui Guénon si Evola), dar si de istoria ideilor în secolul XX, este un profund cunoscator al istoriei si culturii românesti moderne, îndeosebi al fenomenului interbelic (a carui bibliografie o cunoaste pâna la zi, cu o acribie care-i da de rusine pe multi cercetatori din România comunista si postcomunista). (…) Cartea de fata (ce are deja si o editie franceza) a aparut în italiana în 1999: Eliade, Vâlsan, Geticus e gli altri. La fortuna di Guénon tra i Romeni, Edizioni all’insegna del Veltro, Parma (cu o prezentare de prof. Enrico Montanari). Cum se vede din titlu, ea îi are în atentie în primul rând pe Mircea Eliade, Mihai Vâlsan si Vasile Lovinescu (alias “Geticus”). Capitolul despre Eliade este intitulat “Datoria uitata” (Il debito dimenticato), deoarece marele istoric al religiilor, spre a nu crea suspiciuni în lumea academica occidentala, si-a “ocultat” atent raporturile de tinerete cu opera lui Guénon, Coomaraswamy si a altor maestri ai gândirii traditionale (asa cum avea sa procedeze si cu trecutul sau legionar, de care nu s-a dezis în maniera lui Cioran, dar la care nici n-a facut vreo referinta publica, marturisindu-si-l cu precautii numai în paginile târzii de memorii, în care cititorul atent simte vechea fervoare a unei angajari totusi partiale si de scurta durata). Sunt reproduse si contributiile tânarului Eliade (sub straniul pseudonim Krm) la efemera revista guénoniana Memra (“Revista de traditie ezoterica” scoasa de Marcel Avramescu – viitorul Parinte Mihail, caruia Eliade îi va dedica mai târziu una dintre nuvelele sale). (...