Fericire ?i suferin?a în roman?ele de dragoste ale lui Rahmaninov

„Un loc important în miniatura vocal instrumentala rahmaninoviana îl ocupa roman?ele ce abordeaza tema dragostei. Ele prezinta universul trairilor emo?ionale ale îndragostitului, fac o subtila analiza psihologica a acestuia ?i exprima sentimente ?i trairi profunde, patima?e, de la marturisiri, la decep?ii ?i momente sentimentale generate de pierderea fiin?ei dragi. Starile suflete?ti sunt asociate cu imagini din natura: primavara – bucuria, noaptea – deznadejdea, starea de a?teptare chinuitoare, suferin?a, singuratatea, amurgul – stingerea speran?ei. Aceste roman?e pot fi împar?ite în doua categorii: cele care exprima fericirea ?i împlinirea prin iubire ?i cele care exprima suferin?a în dragoste din vina fiin?ei iubite. Lucrarile din prima categorie prezinta sentimente luminoase, optimiste, înal?atoare, iar roman?ele care abordeaza tema dragostei neîmparta?ite, a iubirii tradate sau a suferin?ei din dragoste au ca tema pierderea speran?ei, sentimente triste, dramatice, decep?ia, disperarea sau resemnarea. Intensitatea sentimentelor este sugerata prin sonorita?ile intense, sau dimpotriva, stinse, care tradeaza o puternica suferin?a interioara neexteriorizata, prin motive suspine, prin cre?terile ?i descre?terile dinamice ce sugereaza acumularea tensiunii interioare.“ – Raluca Cimpoi-Iordachi