Feti?a care nu zâmbea niciodata

Un roman despre o epoca sumbra, aceea a Razboiului Rece, despre un sistem totalitar ?i despre o feti?a manipulata atât de regimul comunist, cât ?i de Occident. – ActuaLitté Romanul Lolei Lafon propune un dialog imaginar între autoare ?i personajul legendar Nadia Comaneci. Ideea s-a nascut din fascina?ia scriitoarei pentru destinul miraculos al Nadiei, feti?a care, la paisprezece ani, a înregistrat la Jocurile Olimpice de la Montréal, din 1976, o performan?a incredibila: a fost prima gimnasta din lume care a primit nota 10, uluind întreaga planeta. Împotriva voin?ei sale, Nadia a devenit mândria unei na?iuni: România, care în anii ’80, încerca sa convinga Occidentul cu privire la atitudinea sa antisovietica singulara din inima Balcanilor. Nadia a fost idolul pop al sportului în Vest ?i „cea mai tânara eroina comunista“ în Est. A fost „zei?a de la Montréal“, copilul unei ?ari cunoscute doar din pricina lui Dracula ?i a dictatorului care o conducea. Pentru prima data, feti?ele din ?arile capitaliste î?i doreau sa arate precum feti?a-minune din Est Dar într-o zi, mica zâna a început sa creasca... Departe de a fi o simpla biografie, Feti?a care nu zâmbea niciodata descrie povestea legendarei gimnaste românce înstrainate de sine însa?i, care a trebuit sa plateasca pentru propria maturizare. Cartea Lolei Lafon analizeaza pre?ul succesului în lumea gimnasticii, o lume în care corporalitatea devine element cheie, exploatat intens atât de media, cât ?i de interese de ordin politic, iar individul care aduce succesul devine instrument al propriei imagini. „Un ?ipat de femeie, un urlet de placere nebuna ?â?ne?te din masa celor 18 000 de spectatori ?i puncteaza momentul când picioarele în cipicii albi ating solul fara nicio oscila?ie. Cu spinarea arcuita ce deseneaza o virgula pâna la degetele-i care gâdila cerul, copila saluta. ?i computerul afi?eaza din nou acel 1.00, în timp ce ea alearga spre Béla, care-i întinde bra?ele.“