Fiicele tatalui, fiii mamei. Cai de ie?ire din complexele paterne ?i materne

Barbatul care cauta sa-?i regaseasca mama în partenerele sale este etichetat imediat drept „baie?elul mamei“. Iar despre femeia care prefera sa umble doar cu barba?i mult mai în vârsta se spune ca n-a reu?it sa se „desprinda de tatal ei“. De?i, ini?ial, complexele materne ?i paterne se dezvolta ca un raspuns pozitiv în rela?ia cu parin?ii, aceste legaturi extrem de strânse pot deveni un obstacol pentru maturizarea psihica, mai precis pentru felul în care ne construim o imagine de sine, pentru rela?iile de cuplu, dar ?i pentru eficien?a în profesie. Formata în psihologie analitica, Verena Kast descrie caile prin care ne putem elibera de impactul negativ al acestor complexe (materne ?i paterne), recâ?tigându-ne autonomia, fericirea ?i bucuria intimita?ii alaturi de cei dragi. Meritul car?ii este ca ofera o descriere sistematica a complexelor parentale (discutate ini?ial de Jung) ?i ca, spre deosebire de conota?iile patriarhale freudiene, revalorizeaza complexul matern, asociat în pripa exclusiv cu o semnifica?ie negativa. Desprinderea la timp de complexele personale materne ?i paterne este esen?iala. Multe probleme din domeniul rela?iilor personale, dar ?i din acela al zonei politice ?in de faptul ca desprinderile necesare nu s au produs. Scopul procesului de desprindere ar fi sa înva?am sa sim?im propriile noastre afirma?ii —în loc de afirma?iile mamei ?i ale tatalui —, propriile noastre sentimente fa?a de o anumita situa?ie, în locul sentimentelor care deriva din complexe. No?iunea de „complex“ este fundamentala în psihologia jungiana. Nu e de mirare ca în descrierea analizan?ilor revin necontenit observa?ii precum: „El are un complex matern pozitiv“. Sau: „Ea are un complex patern extrem de dominant“. La astfel de complexe se refera mereu psihologia jungiana, descriind cazuri individuale sau încrengaturi de cazuri; complexele materne ?i paterne însa nu au fost înca, dupa ?tiin?a mea, prezentate într o perspectiva de ansamblu.