Fiul cel bun

Pu?ini scriitori au curajul sa-?i dezvaluie secretele personale. Pascal Bruckner o face în paginile acestui roman-confesiune. În fiecare seara, sub privirea iubitoare a mamei, fiul cel bun se roaga la Dumnezeu ca tatal lui sa moara. De ce? Pentru ca este un so? violent ?i pervers, un antisemit patologic. Fiul sau va face totul pentru a nu-i semana. Va fi studentul lui Jankélévitch ?i al lui Barthes, cel mai bun prieten al lui Alain Finkielkraut; considerat ca facând parte dintre „intelectualii evrei“ cu care se identifica fara a fi evreu, va iubi femei cu radacini îndepartate, va fi un tata iubitor ?i un scriitor de succes. Fiul cel bun este un adevarat „roman al originilor“, în care Pascal Bruckner relateaza aventura sa personala ?i intelectuala, oferindu-ne totodata cheia întregii sale opere. „De la albul pur al zapezii din primele pagini ?i pâna la împrejurarile sordide în care tatal sau î?i va da sfâr?itul, de la violen?a cuvintelor sale pâna la furia amestecata cu dragoste a fiului pentru tata, regasim aici spectacolul cruzimii în toata virulen?a sa. Actorul principal e un nazist patetic, un ecologist fanatic, un capcaun coleric, lânga care Pascal va ramâne, întotdeauna, fiul cel bun. Fiindca dincolo de dispre? ?i de furie, acest roman este o marturisire despre o iubire imposibila, un monument închinat fricii ?i iertarii.“ – Le Figaro „Tata nu mai avea nicio ru?ine. Îl plimbam pe coridoare, în scaunul rulant, iar el facea sa rasune micul claxon anexat. Abia ajuns în camera lui, nu visam altceva decât cum sa fug mai repede de acolo. Nu aveam taria de a-l saruta ?i abia de-i atingeam obrajii când ne întorceam. Ar fi trebuit sa îl iau de mâna ?i sa i-o strâng între palmele mele. Ideea contactului direct cu el, însa, îmi facea sila.“