Introducere în psihanaliza freudiana ?i postfreudiana

„Când a constatat, pe baza identita?ii structurale între simptomul nevrotic, pe de o parte, ?i vis, act ratat, cuvânt de spirit, produse culturale, pe de alta parte, ca între «normal» ?i «patologic» exista doar o deosebire de grad, ?i nu una de natura, Freud a trecut de la psihopatologie la psihologie. Psihanaliza, ca psihologie, este o psihologie a incon?tientului. Spre deosebire de psihologia con?tiin?ei, care studiaza fenomenele psihice con?tiente (sau accesibile în mod direct con?tiin?ei), psihologia incon?tientului cerceteaza acele fenomene psihice accesibile con?tiin?ei doar indirect, prin intermediul interpretarii de tip psihanalitic. Descoperirea incon?tientului psihic a revolu?ionat nu numai psihologia, ci ?i celelalte ?tiin?e ale omului: filosofia, antropologia, sociologia, estetica etc. Daca ar fi sa formulez în pu?ine cuvinte ?i într-un mod sugestiv esen?a psihologiei incon?tientului, a? spune ca ea consta în ideea ca ?i oamenii sanato?i, nu numai nevroticii, au incon?tient. Iar incon?tientul oamenilor sanato?i are acelea?i con?inuturi ca ?i incon?tientul nevroticilor. Diferen?a e doar de grad. Oricât ar parea de surprinzator, psihanaliza nu este, a?a cum ne-am obi?nuit sa o gândim, un domeniu nestructurat interior, ci un adevarat sistem de discipline. Disciplinele psihanalitice – psihoterapia, psihopatologia, psihologia, metapsihologia ?i psihanaliza aplicata – se afla în rela?ii cronologice ?i logice. Din punct de vedere cronologic, prima a fost psihoterapia psihanalitica. Teoretizarea experien?ei psihoterapeutice a condus la constituirea psihopatologiei psihanalitice, care a stat la baza psihologiei psihanalitice. Pe temeiul acesteia s-au cladit metapsihologia ?i psihanaliza aplicata. Structura de rezisten?a a acestei cladiri multietajate o formeaza ideea de incon?tient.