Istoria filmului românesc (1897-2017)

Cea mai tânara dintre arte, la acest hotar de vremi, a acumulat – si în spatii românesti – mai bine de un veac de existenta si se pregateste pentru veacurile viitoare. Din bogata documentatie avuta la îndemâna, am selectat, asadar, nu numai din considerente formale (fiind imposibil de strâns între copertile unei asemenea carti, documentatia a zeci si zeci de volume), ci, în primul rând, din considerente de fond, cele mai importante evenimente si momente petrecute pe spirala evolutiva, cu urcusuri si coborâsuri, cu lumini si umbre, a filmului românesc. Am utilizat cu precadere fisele propriului meu curs de istoria filmului – pe care l-am sustinut, la sfârsitul anilor ’60, la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica si pe care l-am sustinut, ulterior, mai bine de doua decenii, la diferite universitati de stat sau particulare, la Facultatea de Arte „Geo Saizescu” de la Universitatea „Hyperion”, la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica, la Universitatea europeana „Columna” –, precum si studii, articole, cronici de film aparute cu precadere în revista Contemporanul (majoritatea filmelor românesti din ultimele cinci-sase decenii trecând si prin cronicile mele din acest ex-hebdomadar, actualmente mensual). Fata de cercetarile anterioare – unele de „uz intern ” – am încercat, prin modul de abordare a filmelor din palmaresul cinematografiei nationale, sa ma adresez nu numai cineastilor si, în genere, specialistilor din lumea artei a saptea, am cautat sa captez interesul unui public cât mai larg de cinefili, ducând istoria filmului românesc, la propriu, cât mai aproape de spectatorii de ieri, de spectatorii de azi si – de ce nu? – de spectatorii de mâine. (Calin Caliman)