Iubiri de altadata

Sir Peter Oglebay, inginer renumit, membru al elitei londoneze, care î?i petrece dupa-amiezile la Carlton Club ?i dimine?ile în imensa biblioteca personala, duce o via?a tihnita, dar solitara. Cu mul?i ani în urma, când fratele sau s-a casatorit cu frumoasa actri?a Valentine Germain, Sir Peter a ales sa rupa orice legaturi cu cei doi so?i. În ochii lui, Valentine nu este decât o femeie demna de dispre?, care îl va duce pe nesabuitul Robert la pierzanie. Via?a i se schimba însa când Phyllis, fiica lui Valentine ?i a lui Robert, ramâne orfana, iar Sir Peter o ia în grija lui. Prezen?a senina a copilului îi descre?e?te fruntea ?i îi alina batrâne?ile, dar lini?tea caminului sau este din nou tulburata când Phyllis se îndragoste?te, iar trecutul amenin?a sa se repete. Printr-un minimalism narativ care evita digresiunile, Munson Havens rezuma un întreg univers în doar câteva tu?e. În acest roman cu o construc?ie geometrica, simetriile, recuren?ele ?i gesturile în oglinda spun o poveste pe cât de simpla, pe atât de emo?ionanta despre puterea iubirii de a aduce trecutul în prezent. Un element cu o importanta valoare simbolica în economia romanului este colec?ia de felicitari de Ziua Îndragosti?ilor, pe care Robert i le daruise lui Valentine de-a lungul timpului. Aceste felicitari sunt singurul lucru care îi ramâne lui Phyllis de la parin?ii ei. Le ia cu ea când se muta la Sir Peter, dar ?i când pleaca din casa lui ca sa asculte glasul inimii. Vederile de Ziua Îndragosti?ilor îi amintesc de iubirea adevarata care îi unea pe parin?ii ei ?i îi dau putere sa creada ca o astfel de iubire îi este harazita ?i ei. „— Numele ei era Valentine, unchiule Peter, explica Phylllis. Cred ca e cel mai frumos nume din lume. Cu mult înainte sa ma nasc eu ?i cu mult înainte sa se casatoreasca ei, taticu’ îi trimitea mamichii felicitari de Ziua Îndragosti?ilor, noi ?i vechi, dar mai ales vechi. Cele vechi erau ?i cele mai frumoase.