Luni de fiere

Orice forma de iubire atât de armonioasa adaposte?te fie o drama, fie o farsa latenta. ?i pâna ?i la cel mai cinstit om ramâne întotdeauna destula stofa ca sa faci un ticalos. (...) Daca exista o maniera nobila de a-l iubi pe celalalt pâna ?i-n slabiciunile lui, exista un fel meschin de a-l vlagui insistând asupra celor mai neînsemnate neputin?e ale sale. – Pascal Bruckner Oare e bine sa traim în conven?ia de a fi împreuna cu cineva pâna la sfâr?itul vie?ii, cu riscul de a ne distruge reciproc? Roman-cult plin de idei revolu?ionare, Luni de fiere a devenit lectura obligatorie pentru to?i cei care î?i doresc libertatea sau libertinajul în cuplu. Pascal Bruckner vorbe?te aici despre criza cuplului modern, satul de monogamie ?i tradi?ionalism. Cartea a fost ecranizata de Roman Polanski în 1992. „Ca acele fiin?e care repeta-ntruna singura aventura a existen?ei lor, îmi povestesc via?a cui vrea s-o asculte, doar cuvin­tele ma mai ajuta sa-mi exorcizez destinul, sa reînnod firele pe care accidentul le-a rupt. O Penelopa pe dos, care reconstituie o tapiserie sfâ?iata, vorbesc ca sa continui sa exist.“ Luni de fiere traseaza în cel mai mic detaliu limitele psihologice ale placerii sexuale. – The Guardian „Ultimele cuvinte ale lui Béatrice îmi exasperasera sentimentul de slabiciune. Nu mai vedeam în jur decât adversari ?i agresori, iar în urechea mea, hidosul, imposibilul de dezlipit apod î?i continua monologul jegos, clipocitor ?i putred. — Crezi ca o sa se… A avut un gest obscen cu limba. — Prietena dumitale e gurmanda, a mea e patima?a, n-o sa-?i lase nimic.“ – Pascal Bruckner