Mandrie si prejudecata

Posibilitatea de a avea o parere nu tocmai favorabila despre cei de care cineva e legat prin sentimente afectuoase e clar afirmata în Mândrie ?i prejudecata cu aerul ca ea ar fi de fapt un loc comun. Ea se regase?te de pilda într-una din acele replici abia schi?ate dar cu implica?ii imense pe care Jane Austen le ascunde printre cele cu aparenta banala sau chiar tradând o anume buna dispozi?ie pe care Elizabeth le roste?te în discu?iile ei cu sora sa Jane: ea îi marturise?te ca „sunt pu?ini oameni pe care îi iube?te cu adevarat ?i înca ?i mai pu?ini cei despre care are o parere buna“. „Un conflict al valorilor dintre eroina ?i cei mai apropia?i de ea conflict mut ?i în general cunoscut numai de eroina însa?i e de altfel o parte esen?iala a intrigii tuturor romanelor scrise de Jane Austen; ?i cum personajul central - în buna masura autobiografic - e legat printr-o afec?iune adevarata de cei din preajma tensiunea aceasta dramatica e una interioara. În toate romanele ei Jane Austen atribuie eroinei centrale evidente trasaturi autoportretistice ?i în maniera nara?iunii clasicizante îi confera rolul unui raisonneur; ?i întotdeauna tema sa principala de reflec?ie e necesitatea de a pastra sentimente de afec?iune fa?a de cei ale caror idei morale nu coincid cu ale sale.“ Dan Grigorescu