Maxime ?i cugetari filocalice

Filocalia sau iubirea frumuse?ii spirituale reprezinta o sinteza a întregii spiritualita?i ortodoxe. Putem considera colec?ia scrierilor filocalice mai mult un manual privind îndrumarea cre?tinului pe calea urcu?ului duhovnicesc, decât un tratat sistematic de spiritualitate. Autorii acestor scrieri sunt preocupa?i de predarea unei metode de cura?ire de patimi ?i de punere în lucrare, cât mai fidela, a înva?aturilor evanghelice. Din acest motiv, preocuparea lor este una mai mult practica decât teoretica. La ei, ca de altfel la to?i Parin?ii Bisericii, înva?atura de credin?a este strâns legata de cea morala, în?eleasa ca punerea în lucrare a acestei înva?aturi. Cre?tinul, cu cât se cura?a mai mult de patimi, cu atât patrunde mai adânc în?elesurile Scripturii, ale Cuvântului lui Dumnezeu [2305]. ?i cu cât împline?te mai constant poruncile lui Dumnezeu, cu atât îl descopera mai profund pe Hristos lucrând ?i sala?luind în inima sa [2068, 2069]. Doar în?elegând aceasta strânsa legatura între înva?atura de credin?a ?i trairea ei putem în?elege spiritualitatea ortodoxa ?i înva?atura Sfin?ilor Parin?i. Cu alte cuvinte, doar traind asemenea lor putem sa le în?elegem înva?atura prin care ei ne ajuta sa patrundem tainele Sfintei Scripturi. Înva?atura cuprinsa în aceste scrieri, de?i prive?te în mod special pe monahi, se adreseaza în mare masura fiecarui cre?tin în parte, ?i descrie o unica înva?atura morala, valabila atât pentru monahi, cât ?i pentru oricare cre?tin ortodox.