Umbra din noi. For?a vitala subversiva

În personalitatea umana, ca ?i în natura, lumina ?i întunericul se afla într-un raport de interdependen?a, formeaza un întreg. A?ezam în lumina anumite aspecte ale noastre, vrem ca acestea sa fie vazute ?i lasam în umbra alte aspecte. Aceasta metafora a luminii ?i umbrei se regase?te în doua concepte definite de catre C.G. Jung: persona ?i umbra. În timp ce persona reglementeaza rela?ia cu lumea exterioara, prin umbra sunt definite acele trasaturi ale personalita?ii care nu sunt aratate lumii, pe care al?i oameni nu au cu niciun chip voie sa le vada. De aceea, atunci când ne ocupam de umbra este esen?ial sa ajungem sa o acceptam, sa în?elegem ca lumina ?i întunericul î?i au ambele locul în via?a omului. Verena Kast ne ofera acces la aceasta cealalta jumatate, mai incomoda, a noastra. „Umbra ne este nespus de penibila. Când suntem surprin?i asupra unui comportament de umbra, adica asupra unui comportament care nu corespunde idealului Eului nostru, ne ru?inam. Acesta este ?i motivul pentru care avem tendin?a de a proiecta asupra altor persoane, de a percepe la al?ii anumite aspecte mai întunecate ale personalita?ii noastre. Ace?ti oameni sunt ?apii no?tri ispa?itori, la ei ne deranjeaza ceea ce apar?ine de fapt umbrei noastre – sau are, cel pu?in, o legatura cu aceasta.“ – Verena Kast „Daca acceptam însa umbra, aceasta poate avea de cele mai multe ori efecte pozitive, ne îmboga?e?te ?i vitalizeaza – ?i confera mai multa autenticitate vie?ii noastre. Daca privim mai aten?i explica?iile lui Jung referitoare la umbra pozitiva, constatam ca se refera, de fapt, la umbra în?eleasa drept ceea ce ne este înca strain. Jung a elaborat o teorie a incon?tientului în care acesta nu este în?eles doar ca rezervor care colecteaza tot ce este refulat ?i uitat, ci ca nivel psihic din care ne vin mereu impulsuri noi, o expresie a unei evolu?ii psihice care se continua pâna la moarte. De aceea, în psihicul nostru va exista întotdeauna ?i ceva ce ne este strain ?i care se cere integrat.